- rezonánţã
- s. f., g.-d. art. rezonánţei; pl. rezonánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rezonánţã
Look at other dictionaries:
rezonanţă — REZONÁNŢĂ, rezonanţe, s.f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica şi a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibraţie în care se găseşte un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acţiune exterioară… … Dicționar Român
rezonant — REZONÁNT, Ă, rezonanţi, te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanţă. – Din fr. résonnant. Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 rezonánt adj. m., pl. rezonánţi; f. sg. rezonántă … Dicționar Român
rezonator — REZONATÓR, rezonatoare, s.n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanţă (2) când se găseşte într un câmp de forţe periodice, datorită unui izvor de oscilaţii. – Din fr. résonateur. Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
răsunet — RĂSÚNET, răsunete, s.n. 1. Sunet puternic (prelungit prin ecou); p. gener. sunet; zgomot. ♦ Ecou. ♦ Ton2, timbru, rezonanţă. 2. fig. Impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund şi larg pe care îl deşteaptă un… … Dicționar Român
balalaică — BALALÁICĂ, balalaici, s.f. Instrument muzical cu trei coarde şi cutie de rezonanţă triunghiulară. – Din rus. balalaika. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 balaláică s. f., g. d. art. balaláicii; pl. balaláici Trimis de siveco,… … Dicționar Român
banjo — BANJÓ, banjouri, s.n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde şi cu partea superioară a cutiei de rezonanţă formată dintr o piele întinsă. – Din fr. banjo. Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 banjó s. n … Dicționar Român
mat — MAT1 s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părţi, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându se astfel sfârşitul partidei. ♢ expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe… … Dicționar Român
sonoritate — SONORITÁTE, sonorităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi sonor. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet sau grup de sunete (caracteristice); nuanţă. 2. Proprietate a unor corpuri de a propaga şi de a amplifica sunetele; rezonanţă. – Din fr. sonorité, lat. sonoritas,… … Dicționar Român
vibrafon — VIBRAFÓN, vibrafoane, s.n. Instrument muzical de percuţie asemănător cu xilofonul, în care sunetele produse de nişte lame metalice sunt prelungite cu ajutorul unor tuburi de rezonanţă. – Din fr. vibraphone. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
bronhofonie — BRONHOFONÍE s.f. Rezonanţă puternică a vocii şi a respiraţiei la bolnavii de pneumonie, bronşită, astmă etc. – Din fr. bronchophonie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bronhofoníe s. f. → fonie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
